In urma unui e-mail post-event din partea unui designer debutant, mi-am dat seama ca rolul bloggerilor a fost diferit interpretat fata de ceea ce inteleg eu prin blog. Prin definitie, acesta este o pagina personala, de opinie. Nu m-am autoproclamat critic atotstiutor! Nu sunt unul pentru ca nu am experienta necesara. Peste opt-zece ani imi voi permite, poate, sa spun asta.
In ceea ce priveste festivalul as incepe cu partile pozitive. Consider o dovada de curaj invitarea bloggerilor la eveniment pentru ca noi suntem foarte sinceri vizavi de ce ne place sau nu; astfel ca, nu suntem mereu pe placul celor despre care scriem. Nu suntem obligati sa „povestim” in vreun fel si asta e toata frumusetea „meseriei”. De ce se incearca ingradirea activitatii noastre in niste tipare? Dar asta e deja alta discutie...
Un alt aspect pe care vreau sa-l mentionez este modul in care organizatorii au comunicat inaintea festivalului – comunicate de presa la obiect si trimise la momentul potrivit. De asemenea, pozele din prezentari au fost postate in timp util pe site-ul fashionandbeauty. Tot din punct de vedere organizatoric, programul anuntat initial a fost respectat, fara intarzieri agasante.
In privinta colectiilor, fiecare a avut cel putin o piesa buna. Cred ca este esential ca fiecare designer sa-si gaseasca propria reteta si strategie de pozitionare pe piata modei, insa creatiile lor trebuie sa se si vanda, nu doar sa fie admirate precum o opera dintr-un muzeu. Unii dintre ei au inteles deja asta si consider ca si-au construit in acest mod contextul sa se dezvolte.
Am vazut la Iasi rezultatul unui efort impresionant de a duce un proiect indraznet la capat, cum este cazul Alinei Ene. In ansamblu, lipsa sprijinului financiar determina toate celelalte probleme legate de: accesorii, coregrafie, materiale, PR etc.
Ma intrebam cum ar putea fi designerii romani ajutati pentru ca, in primul rand, publicul sa auda de ei. De atatea ori am realizat ca cei mai multi consumatori romani nu stiu sa numeasca mai mult de 2-3 creatori autohtoni. Raspunsul? Cum ar fi ca bloggerii de moda, noi, asa putini cati suntem, sa scriem timp de doua saptamani doar despre ei – interviuri, imagini, colectii, lookbook-uri...
Ce nu a fost ok? Sala arhi-plina (din nefericire, aflata exact langa un santier gigant) de unde lipsea aerul conditionat. In prima seara am avut senzatia ca voi ramane fara aer – la propriu. As fi apreciat si o pauza-doua. De la un moment dat iti pierzi gandurile, iar ele incep sa bantuie aiurea prin imensa incapere, concentrarea scade si asa mai departe.
Am observat ca toata lumea a avut o problema cu comunicatele de presa. Aici ma includ si eu, mai ales datorita specializarii mele (universitare) – am scris si rescris comunicate media de suficiente ori ca sa pot spune ca acestea nu erau facute profesionist, unele aveau greseli de scriere, de paginare sau de exprimare. In plus, textele nu m-au facut sa inteleg mai bine ceea ce a vrut designer-ul sa transmita prin acea colectie, nu mi-au oferit mai multa informatie fata de ce puteam observa cu ochiul liber.
Un alt subiect discutabil ar fi cel al prezentarilor de incaltaminte - ele nu au fost vizibile dincolo de randul doi. Mai mult nu comentez.
Bref, un festival reusit in masura in care a conturat cateva personaje carora nu le lipseste potentialul si curajul.
Si pentru ca tot mentionam eu intr-o postare anterioara ca sunt mereu cu un ochi atintit asupra backstage-ul show-urilor de moda, RFW il aduce pe Vali Barbulescu pentru "a povesti" evenimentul in fotografii. Tot el este cel care va mixa şi muzica pentru petrecerile organizate de Romanian Fashion Week.